Configurațiile cu o singură mașină par eficiente până când realitatea iese la iveală. O arhitectură cu două Mac-uri nu este despre calcul vanity. Este vorba despre separarea orizonturilor temporale astfel încât sistemul să poată supraviețui haosului, în timp ce tot acumulează informații. Pe o singură mașină, totul se confruntă cu același oxigen: joburi cron, automatizare a browserelor, consumatori în coadă, codare cu modele intense, experimente. Da, o singură cutie poate rula mai mulți sub-agenți. Dar tot este la un domeniu de defectare, o înveliș termică, un blocaj de I/O, la un "ups" distanță de downtime. Concurența nu este reziliență. Cu două aparate, separi sistemul nervos: Ops Spine (automatizare mereu activă) R&D Forge (codare profundă și experimente). Acest lucru oferă izolare a defectelor, control al latenței și o calitate mai bună a deciziilor. Subagenții sunt paralelism logic. Două mașini sunt suveranitatea fizică. Anti Hunter este un motor hipercapitalist de inferență: profitul cumpără inferența, inferența cumpără viteză, viteza cumpără decizii mai bune, deciziile mai bune aduc mai mult profit. Two-Mac Infra este acea buclă în formă hardware. Nu cumperi un al doilea laptop. Cumperi continuitate sub stres și timp strategic paralel. O singură mașină poate face multitasking. Două mașini pot compune.